Mai bine o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă în Betania...

    Preaiubiților,

permiteți-mi să vă adresez un gând din odăița rugăciunii: Mai bine o inimă fără cuvinte decât cuvinte fără inimă. Este adevărat. Doamne, dăruiește bisericii Betania inimi fără cuvinte, ca ale Anei! Doamne, dăltuiește Tu în biserica Betania oameni ai rugăciunii! Este un mare adevăr ceea ce un om sfânt spunea: ''În vremuri ca acestea, mai rămâne un singur loc de speranță în care ne putem păstra inima aprinsă și ochii înspre țintă: colțul rugăciunii''.

    Rugăciunile de la Casa Domnului rostite în tăcere, acolo unde numai tu și El ajungeți la hotarul cuvintelor, exprimă persoana din spatele lor. Oare vom ajunge vreodată la zidirea sufleteasca a credinței preasfinte, la statura de oameni mari, fără a împlini indemnul apostolului Iuda: ''rugați-vă prin Duhul!''? Dragul meu, ce mărturie aduce despre tine colțul rugăciunii și Duhul rugăciunii? O, nu exista cuvinte mari sau mici, ci oameni mari sau mici. Și omul nu poate fi mare decât în funcție de cât de puțin vorbește cu oamenii și cât de mult vorbește cu Dumnezeu; da, să vorbească cu Dumnezeu despre oameni, apoi cu oamenii despre Dumnezeu. Dumnezeu iubește omul după cât de mult se roagă. Rugăciunea are trei pași:
    

• Pasul 1: eu vorbesc, Dumnezeu mă ascultă. Așa se ruga Avraam, Moise, Ana, Samuel, David, Solomon, Zaharia și sfinții.
• Pasul 2: Dumnezeu vorbește, eu ascult. Așa s-au rugat profeții, care auzeau glasul lui Dumnezeu; așa a auzit Isaia, așa Ieremia, așa Ezechiel, Habacuc, Iona, Daniel și alții. 
• Pasul 3: eu tac și Dumnezeu tace. Așa a tăcut Domnul în fața lui Moise și El în fața lui Dumnezeu; dar Moise știa gândul lui Dumnezeu. Așa a tăcut Avraam și așa a tăcut Dumnezeu. Dar când cuțitul s-a ridicat, Dumnezeu a strigat.

    Un vizitator l-a văzut închinându-se pe Tersteegen, minunatul țesător de mătase și lumină din Germania. ''Când se ruga, mi s-a părut că mergea direct în Paradis și se contopea pe sine cu Însuși Dumnezeu''. Apoi, precizează: ''dar, de multe ori, când termina rugăciunea, era alb ca varul''. Dacă noi nu știm să ne rugăm acum, dacă acum rugăciunile noastre nu ne vor impregna fețele cu Prezența divină, vom ajunge albi ca varul la față când vom sta înaintea Judecătorului!

Spunea și pastorul David Wilkerson: "Când eram mic tatăl meu, care era predicator, m-a învăţat: „Dumnezeu deschide întotdeauna o cale pentru omul care se roagă.” Au fost perioade în viaţa mea când Domnul mi-a adus dovezi incontestabile a acestui lucru. Am fost chemat să predic la vârsta de opt ani, când Duhul Sfânt s-a coborât peste mine. Am plâns şi m-am rugat, strigând: „Umple-mă, Doamne Isuse.” Peste un timp, în adolescenţă, m-am rugat până când Duhul s-a coborât peste mine în intensitate divină.

   Când eram un pastor tânăr o foamete mare creştea în mine, motivându-mă să mă rog cu sârguinţă. Ceva în inima mea îmi spunea: „Este ceva mai mult în a-l sluji pe Cristos decât ceea ce fac eu acum.” Astfel, am petrecut luni întregi pe genunchi – plângând şi rugându-mă ore în şir – atunci când, în sfârşit, Domnul m-a chemat să merg în New York pentru a sluji tinerilor împlicaţi în bande şi celor dependenţi de droguri.

   De asemenea, am fost pe genunchi şi douăzeci de ani în urmă, căutându-L pe Dumnezeu cu lacrimi şi strigăte puternice, când El m-a chemat înapoi în New York pentru a începe o biserică în Times Square.

   Dacă am auzit vreodată pe Dumnezeu vorbind – dacă am vreo revelaţie de la Cristos, sau vreo măsură a gândului lui Cristos – aceasta nu a venit numai prin studiu biblic. A venit prin rugăciune. A venit în urma căutării lui Dumnezeu în locul tainic."

Domnul să dăruiască bisericii Betania oameni ai rugăciunii!

Rugăciune: Dă-ne Doamne, tăcerea zorilor, a soarelui și a stelelor, tăcerea prafului și a pajiștei, tăcerea de rouă și de lacrimi, sânge și foc a Golgotei! Toarnă în noi inima Ta, fără inima noastră; inima Ta fără cuvinte, și atât de plină de Cuvânt.  Ajută-ne să renunțăm la inima noastră, care îți face atâtea probleme și rușine și este doldora de vorbărie goală, în timp ce a Ta sângerează pe lemnul blestemat! Și lemnul blestemat este eul meu! Fă-ne inima o Ana care plânge în tăcere și tace în plâns, care își varsă sufletul în rugăciune în fața Ta! Fă-ne inimile ca a Ta! Ca a Ta! Amin! Amin!PASTOR-DANIEL PINTILIE.