1
În acelaş an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi- a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor:
2
’Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: , Eu sfărîm jugul împăratului Babilonului!
3
Peste doi ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le- a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta, şi le- a dus în Babilon.
4
Şi voi aduce înapoi în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s'au dus în Babilon; căci voi sfărîma jugul împăratului Babilonului.’
5
Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, în faţa preoţilor şi a întregului popor, cari stăteau în Casa Domnului.
6
Ieremia, proorocul, a zis: ’Amin! Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele, pe cari le-ai proorocit tu, şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!
7
Numai ascultă cuvîntul pe care- l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor:
8
Proorocii, cari au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.
9
Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul.’
10
Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l- a sfărîmat.
11
Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: ’Aşa vorbeşte Domnul: , Aşa voi sfărîma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!’ Proorocul Ieremia a plecat.
12
După ce a sfărîmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:
13
’Du-te, şi spune lui Hanania: , Aşa vorbeşte Domnul: , Ai sfărîmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fer!
14
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: , Pun un jug de fer pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi- i vor sluji, şi- i dau chiar şi fiarele cîmpului!’
15
Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ’Ascultă, Hanania! Domnul nu te- a trimes, ci tu însufli poporului o încredere mincinoasă.
16
De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ’Iată, te izgonesc de pe pamînt, şi vei muri chiar în anul acesta; căci cuvintele tale sînt o răzvrătire împotriva Domnului.’
17
Şi proorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.
1
Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis- o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrînilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi întregului popor, pe cari- i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
2
după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul.
3
Le- a trimes- o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
4
’Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon:
5
, Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mîncaţi din roadele lor!
6
Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sînteţi, şi să nu vă împuţinaţi.
7
Urmăriţi binele cetăţii, în care v'am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentrucă fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!
8
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: , Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sînt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n'ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!
9
Căci ei vă proorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.’
10
Dar iată ce zice Domnul: ’De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducîndu-vă înapoi în locul acesta.
11
Căci Eu ştiu gîndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12
Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14
Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strînge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v'am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v'am dus în robie.’
15
’Totuş voi ziceţi: , Dumnezeu ne- a ridicat prooroci în Babilon!’
16
’Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor, care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n'au mers cu voi în robie:
17
aşa vorbeşte Domnul oştirilor: , Iată, voi trimete între ei sabie, foamete şi ciumă, şi- i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca.
18
Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pămîntului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
19
pentru că n'au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rînduri le-am trimes pe robii Mei proorocii; dar n'aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.’
20
’Voi însă, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi, prinşii de război, pe cari v'am trimes din Ierusalim în Babilon!
21
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, cari vă proorocesc minciuni în Numele Meu: , Iată, îi dau în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi- i va omorî supt ochii voştri.
22
Vor sluji ca prilej de blestem, între toţi prinşii de război ai lui Iuda cari sînt la Babilon. Şi se va zice: , Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe cari împăratul Babilonului i- a fript în foc!`
23
Şi lucrul acesta se va întîmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, cînd Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi sînt martor, zice Domnul.’
24
’Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să- i spui:
25
, Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: , Tu ai trimes în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:
26
, Domnul te- a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să- i arunci în butuci şi în fiare.
27
Acum, pentruce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi?
28
Ba încă a trimes chiar să ne spună în Babilon: , Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mîncaţi din roadele lor!’ -
29
(Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa proorocului Ieremia.) -
30
Şi Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
31
’Trimete să spună tuturor celor din robie: , Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: , Pentrucă Şemaia vă prooroceşte, fără să- l fi trimes Eu, şi vă însuflă o încredere mincinoasă,
32
iată ce zice Domnul: , Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămînţa lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care- l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului.’
1
Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.
2
Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda.
3
Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.
4
El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să- L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5
Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6
Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.
7
Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi- i birul; cui datoraţi vama, daţi- i vama; cui datoraţi frica, daţi- i frica; cui datoraţi cinstea, daţi- i cinstea.
8
Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.
9
De fapt: ’Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti’, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ’Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
10
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
11
Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn; căci acum mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.
12
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13
Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14
ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să- i treziţi poftele.
1
Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoelnice.
2
Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mănîncă decît verdeţuri.
3
Cine mănîncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănîncă; şi cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l- a primit.
4
Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpînului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să- l întărească pentru ca să stea.
5
Unul socoteşte o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6
Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n'o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulţămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; şi aduce şi el mulţămiri lui Dumnezeu.
7
În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
8
Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului.
9
Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpînire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
10
Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11
Fiindcă este scris: ’Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.’
12
Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu.
13
Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14
Eu ştiu şi sînt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat.
15
Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16
Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17
Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
18
Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19
Aşa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea şi zidirea noastră.
20
Să nu nimiceşti, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuş, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21
Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22
Încredinţarea pe care o ai, păstrează- o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.
23
Dar cine se îndoieşte şi mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.
