Luca este renumită ca „Evanghelia Rugăciunii”. Într-adevăr. Cristos S-a rugat la Botez în Iordan (3,21), în locuri pustii (5,16), înainte de a-Şi alege discipolii (6,12), în pustia înmulţirii pâinilor (9,16), la revelarea secretului mesianic (9,18-22), pe muntele transfigurării (9,28-29), la instituirea Comuniunii (22,17-19), în Ghetsimani (22,40-45), pe Golgota (23,34) şi aici, în capitolul 11, când le-a oferit discipolilorRugăciunea Domnească. Luca însuşi, se pare că a fost un om dedicat rugăciunii. În Fapte evanghelistul a asistat la rugăciunile Bisericii (1,14, 24; 2,42; 4,31; 6,6; 12,5.12) ca apoi să devină participant activ la închinarea prin proşternere (16,13, 16; 21,5.28).
Origen (182-254) distinge la apostolul Pavel (în 1 Tim 2,1) patru domenii în care ia fiinţă rugăciunea:
- Rugăciune de cerere, „rugăciunea celui care cere cu multă râvnă ceea ce-i lipseşte”,
- Rugăciune propriu-zisă, adică rugăciunea care „izvorăşte dintr-un sentiment mai nobil, acela de a-L preaslăvi pe Dumnezeu”,
- Rugăciunea de mijlocire, adică rugăciunea care „presupune o încredere mai mare în Dumnezeu din partea celui care se roagă”, şi
- Rugăciunea de mulţumire, care „constă în exprimarea recunoştinţei pentru bunurile primite”.
Teologul contemporan J.I. Packer în Rugăciunea, ne oferă la rândul său câteva direcții în domeniul proşternerii. Acestea le observăm și în Rugăciunea Domnească:
- Calea: „Atunci le-a zis: „Când vă rugați, spuneți:” (v. 2a);
- Meditația: „Tată” (v. 2b);
- Lauda: „sfințească-se numele tău, vie împărăția ta” (v. 2c); [„Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.” (Mt 6,13)].
- Cererea: „Dă-ne nouă în fiecare zi, pâinea cea de toate zilele” (v. 3);
- Rugăciune de examinare: „și iartă-ne păcatele noastre, pentru că și noi iertăm oricui ne greșește; și nu ne duce în ispită” (v. 4).
Monseniorul V. Ghika a compus o frumoasă parafrază a rugăciunii Tatăl Nostru, care, cred că ar trebui să ne caracterizeze:
Fratele nostru suferind care ești pe pământ,
Numele tău să fie pentru noi un nume sfânt,
Împărăția ta în sufletele noastre să nu vină prea târziu,
Atunci când vom fi în țărână.
Tu și noi înșine, într-un suflet uniți,
Să facem voia Tatălui nostru,
aici pe pământ ca și în ceruri.
Fie numele tău binecuvântat pentru bucuria
De-a putea să-ți dăruim pâinea noastră cea de toate zilele.
Iartă-ne pentru greșeala de a nu recunoaște întotdeauna
Pe bunul Dumnezeu în chipul tău chinuit de nevoi.
Iartă-ne, precum și noi te iertăm
când nu-L vezi îndată pe bunul Dumnezeu
În mâna noastră de ajutor întinsă spre tine.
Nu lăsa să ne îndepărtăm de sufletul tău,
Ci ajută-ne ca, în dragostea noastră față de Dumnezeu,Să fim izbăviți de Cel Rău,
Amin.(ȘUTEU FĂNEL)